s***** note

        One summer, when you drink a beer and smoke a cigarette, let me in your mind, at least for a moment. Remember how I liked walking on the curbs and looking up at the sky. Remember how among spring flowers I let my eyes slide to the clouds and how I used to get lost in thoughts. Remember me when you drink tea, any tea.

         Let me in your mind when you smell the sea, you know I loved watching the sea.. Don’t cry,  you shouldn’t let the pain darkens you, if the sun is hidden then everybody is lost in the dark … I don’t want the moon to win this fight, at least one of us should fight till the end even if I succumbed.

  Fight as I want to believe I have taught you, from all your being!

I’m in pain

 

Every time I see you my heart goes crazy. You take away my breath and kill my mind with those eyes. Why can’t you feed my soul? You tell me that you love me but you take my soul and tear it apart before you kiss my lips and poison my mind again. It’s like you enjoy that I’m in pain, I think that seeing people in pain is your pleasure, your desire.

   I’m weak in front of you and I can’t control my emotions and thoughts, like my body and mind are not mine anymore. It hurts like hell, but I can’t stop.

 

   Please, just go away.

liniște.

   “Distrugându-mă te-ai definit. Te-ai arătat cu adevărat după un teatru minunat, după o poveste de Oscar. Încheieturile pe care obișnuiai să așterni sărutari spre șfârșit le-ai învinețit, ochii despre care spuneai că îți sunt lumina zilei i-ai lăsat devastați de mii de lacrimi. 

   M-ai adus pe marginea prăpastiei și ai plecat lăsându-mi sufletul să ardă de durere.”

L-a iertat de un milion de ori, au fost nenumărate nopți în care îl aștepta iar el întârzia să apară. Inimă pustiită, dacă te distruge de ce nu îl lași să plece?

• “dar nu, nu ce-am avut ramâne acolo, dacă îl scot rămâne gol, golul se umple cu dor”

neființă.

Viata e ca un cristal, unul frumos dar cu margini extrem de taioase. Moartea e sincera si dureroasa, neprevazuta si nemiluita.

Smulge persoanele dragi de langa noi intr-o secunda. O secunda ce pare eterna, in care timpul se opreste si esti izbit de aceasta cruda nenorocire.

Moartea nu e grea pentru cei care mor, este grea pentru cei care raman in urma.

Raman dezorientati, indurerati si furiosi.

Tu, moarte, cum poti sa smulgi din bratele unei familii care te implora cu lacrimi din suflet pe cineva? Cum poti sa fi asa cruda si sa ne distrugi pe toti dupa bunul plac? Strigatele unei sotii disperate, lacrimile unui copil innebunit de durere, chiar nu te induioseaza?

Din pacate, raman niste lacrimi, niste lacrimi si o amintire…

Pentru iubitul meu bunic, care m-a calauzit in viata.

#5 dependență

   De el, de noi, de fumul din camera lui în care mă simțeam așa protejată. De nopțile pline de alcool și pasiune. Mirosea a pericol și alcool, ma drogam cu mirosul lui și îmi cream o lume halucinantă.

   Vorbeam cu luna despre el când pleca, știam că se întoarce, mereu te întorci unde ai lăsat părți din tine.

 

~

 

   Piele îngheța pe mine când mă atingea, respirația se îngreuna și realitatea se distorsiona. Mi-a apucat mâna când mă simțeam pierdută și mi-a cules bucăți din suflet aruncate pe jos de oameni răi, oameni care mi-au distrus ființa.

   Încă vorbesc cu luna când e departe.

 

 

~

   De-ai știi… de-ai știi de câte ori mi-au fost frânte aripile, în câte moduri și din ce motive, te-ai întreba cum de mai rezist. Și eu mă întreb, aproape în fiecare zi mă întreb dacă o să mai rezist… #1

 

 

#4 her story

    A greșit, s-a lăsat condusă de rațiune exact atunci când nu trebuia… Dar el, el a greșit cu mult înainte, când ea îi jura iubire el iubea fizic pe altcineva. Nu merita, nu a fost demn de iubirea ei.

    Meriți durere. Meriți să îți ardă sufletul în tine și să nu poți face nimic, nici măcar să renunți. Să simți cum fiecare bucățică a sufletului tău e sfâșiată de durere, o durere care nu poate fi exprimată nici prin cele mai chinuitoare plânsete, nici macar cei mai chinuiți îngeri, cei care au căzut în păcat și au fost izgoniți din rai în chinurile infernului nu îți vor putea înțelege durerea. Să te înneci in propia respirație și să îți zgârii pielea încercând să lași durerea să iasă afară. Să nu te ințeleagă nimeni, să rămâi singur și să  blestemi clipele în care mi-ai rupt sufletul.

|to one of my dearest friend |

Be the change you want to see in the world

   Suntem construiți în așa fel încât să ne ferim de schimbări. Natura umană se teme de imprevizibil. Dar ce faci atunci când schimbarea e inevitabilă? Ne conformăm și ne adaptăm. Suntem ființe adaptabile, pregătite să ne integrăm.

    Schimbarea e imprevizibilă, te poate face să te simți anxios și nesigur. E un lucru inevitabil, viata nu ramâne pe loc, merge inainte iar tu odată cu ea.

Trebuie sa te folosești de curajul tău, de puterea ce zace în tine și să mergi înainte indiferent de prezent. Viitorul îți pregătește ceva mult mai bun.

Fii tu schimbarea pe care o vrei in lume.

   Asumă-ți greșelile și asumă-ți alegerile. Poate la timpul respectiv nu au fost cele mai bune însă sunt ale tale și nu poți schimba asta.

   Îmbunătățeste-te pe tine, nu te mulțumi cu lucruri mediocre. Tu meriți mai mult.

   Tu știi ce e mai bine pentru tine. Nu te lăsa condus de alte persoane, nu întotdeauna persoanele de lânga tine îți vor binele. Oamenii sunt egoiști și poate nu o fac intenționat dar întotdeauna își vor urmării propriul bine.

   Fii independent și bucură-te de viitor, nu privi schimbarea ca pe un capat de lume, in final vei vedea ca nu a fost un lucru atat de rau.

#3 storytime

   Povestea începe în mijlocul nopții, în întunericul dens și rece, vocea frântă din mintea mea se trezea încet la realitate. Am încercat să o ignor, să fug și să las în urmă amintirile dureroase, gândurile macabre și frigul ce încerca să mă acapareze încet, încet.

   În multitudinea de chipuri, te-am zărit. Analizai fiecare persoană care era în câmpul tău vizual. Mi-am făcut curaj și am încercat să mă apropii, deși știam că ți-ar fi de ajuns o privire să mă distrugi din nou.

   M-ai simțit, întotdeauna o faci, păcat că nu simți și dezastrul pe care l-ai lăsat în mine. Mi-ai rupt aripile și mi-ai târât sufletul prin pustiul iadului ca apoi să mă arunci înapoi în cer, m-ai lăsat să zbor prea aproape de tine, cu aripi din ceară și speranțe, dar lângă tine s-au topit și m-am trezit singură și goală… 

#2 indiscret

   So baby pull me closer… How deep is ur love? Hit me harder, again… So tell me how deep is ur love, can u go deeper?

   Cu fiecare răsuflare, cu fiecare mișcare și fiecare privire, atmosfera se încinge. Totul devine electric, respirațiile se sincronizează, privirile se întalnesc din ce in ce mai des, iar buzele, oh, buzele lui… Mangâie cu delicatețe gâtul meu, dar între inocență și perversitate e o linie foarte subțire… Dinții lui îmi mușcă gâtul, o durere atât de dulce, mainile coboară în curbura spatelui odihnindu-se acolo… Simte cum tremur, își îndeparteaza buzele de ale mele si zâmbește, îi place să se joace și știe că îmi place să îi fac jocul.

   He desires me.. I can feel that, but I desire him even more.

#1 începutul

   Îmi vine să urlu, atmosfera din casa mă îneacă. Îmi îneacă speranțele și sufletul, toate dorintele și toate visele. Aș pleca, dar drumul e lung si vremea e rece. Totul e rece, fiecare picătură de ploaie îngheață în anevoiosul drum spre pământ.

   Strigătele au devenit rutina dimineților, ceaiul nu mai are același gust și fiecare scară coborâtă pare o descătușare,de durere, de nebunia din spatele ușilor. 

   Ei nu înțeleg, ei nu văd și asta doare. Au impresia că te cunosc, au impresia că totul e roz și că zâmbetele sunt adevărate, dar e totul așa trist, e trist fiindcă sunt așa ziși tăi prieteni și nu își pot da seama de faptul ca totul e fals. Joci un rol pe care l-ai construit singură, rolul perfect, interpretarea e de cea mai bună calitate, dar totuși… Așa îți dai seama că ești singură, că pentru ei nu ești decât un chip frumos.

   Noapte rolurile se schimbă. Din fata în blugi și hanorac, fata tăcută și timidă, nu mai rămane nimic, doar un păr în mai multe culori șterse. Totul se schimbă, blugii sunt înlocuiți de portjartiere, furoul ce înnebunește și cele mai timide minți ia locul hanoracului. Buzele roșii atrag cele mai lacome priviri, iar mersul o transformă în cea mai seducătoare femeie, ca un succubus, își alege prada și nu se dă bătută până nu smulge si ultima picatură de viață din ei. E un monstru… și totuși se spune ca monștrii au închipuiri oribile, cum poate ceva așa angelic să fie așa demonic?