Uncategorized

liniște.

   “Distrugându-mă te-ai definit. Te-ai arătat cu adevărat după un teatru minunat, după o poveste de Oscar. Încheieturile pe care obișnuiai să așterni sărutari spre șfârșit le-ai învinețit, ochii despre care spuneai că îți sunt lumina zilei i-ai lăsat devastați de mii de lacrimi. 

   M-ai adus pe marginea prăpastiei și ai plecat lăsându-mi sufletul să ardă de durere.”

L-a iertat de un milion de ori, au fost nenumărate nopți în care îl aștepta iar el întârzia să apară. Inimă pustiită, dacă te distruge de ce nu îl lași să plece?

  • “dar nu, nu ce-am avut ramâne acolo, dacă îl scot rămâne gol, golul se umple cu dor”
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s