Uncategorized

neființă.

Viata e ca un cristal, unul frumos dar cu margini extrem de taioase. Moartea e sincera si dureroasa, neprevazuta si nemiluita.

Smulge persoanele dragi de langa noi intr-o secunda. O secunda ce pare eterna, in care timpul se opreste si esti izbit de aceasta cruda nenorocire.

Moartea nu e grea pentru cei care mor, este grea pentru cei care raman in urma.

Raman dezorientati, indurerati si furiosi.

Tu, moarte, cum poti sa smulgi din bratele unei familii care te implora cu lacrimi din suflet pe cineva? Cum poti sa fi asa cruda si sa ne distrugi pe toti dupa bunul plac? Strigatele unei sotii disperate, lacrimile unui copil innebunit de durere, chiar nu te induioseaza?

Din pacate, raman niste lacrimi, niste lacrimi si o amintire…

Pentru iubitul meu bunic, care m-a calauzit in viata.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s