De el, de noi, de fumul din camera lui în care mă simțeam așa protejată. De nopțile pline de alcool și pasiune. Mirosea a pericol și alcool, ma drogam cu mirosul lui și îmi cream o lume halucinantă.
Vorbeam cu luna despre el când pleca, știam că se întoarce, mereu te întorci unde ai lăsat părți din tine.
~
Piele îngheța pe mine când mă atingea, respirația se îngreuna și realitatea se distorsiona. Mi-a apucat mâna când mă simțeam pierdută și mi-a cules bucăți din suflet aruncate pe jos de oameni răi, oameni care mi-au distrus ființa.
Încă vorbesc cu luna când e departe.
~
De-ai știi… de-ai știi de câte ori mi-au fost frânte aripile, în câte moduri și din ce motive, te-ai întreba cum de mai rezist. Și eu mă întreb, aproape în fiecare zi mă întreb dacă o să mai rezist… #1
Andreea Mărețu 